Tema ’Întâlnire cu mama”
Scopul:”De a depune la elevi dragostea faţă de mamă, stima şi mila faţă de cel mai scump şi mai apropiat om. De a le reda toată frumuseţea tot farmecul unei poezii, venită din adâncul sufletului, despre ceea ce ne-a dăruit viaţa”
Mersul lecţiei:
I. Organizarea clasei:
’ ’ Gândăcelul ’ ’ Elena Farago.
-De ce m-ai prins în pumnul tău,
📷Copil frumos, tu nu ştii oare Că-s mic şi eu şi că mă doare?
De ce mă strângi aşa de rău?
Copil ca tine sânt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă tebuie să-ţi fie De spaima şi de plânsul meu!
Aşa plângea un gândăcel în pumnul ce-1 strângea să-l rupă.
Şi l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!
Scârbit de fapta ta cea rea Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casă-acum şi zi-le Părinţilor, isprava ta!
Dragi copii, dragostea, stima, mila, faţă de cei apropiaţi, faţă de cei ce n
e înconjoară, mai continuă viaţa pe Pământ.Numai atunci când sufletele noastre vor fi bune şi milostive când gândurile noastre vor fi curate şi pline de ânţelepciune, numai atunci t oţi oamenii de pe Pământ vor trăi ca într-o singură familie.Unde toţi vor fi fericiţi de răsăritul soarelui în zorii dimineţii, de rouă sclipitoare, de pomii înfloriţi, de zâmbetul şi cuvântul cald al mamei.Nu mai vor fi copii orfani, care să umble zi şi noapte în căutarea unei bucăţele de pâine.Numai vor lăcrăma măicuţele petrecânduş i feciorii şi bărbaţii la război. Numai vom auzi bubuiturile groaznice în toiul nopţii, neştiind un
de să ne ascundem.
Noi trebuie cu orice preţ să păstrăm pacea şi buna înţelegere pe întregul Pământ. Să nu aprindem flacăra răutăţii, vrăjbii, lacrimilor şi necazuri lor. Dar să ne stăruim din toate puterile să semănăm cât mai multe seminţe de dragoste, stimă, milă şi înţelepciune.
n. Controlarea temei de acasă:
(Lectură „Cea mai frumoasă dorinţă.”)
-Elevi, câte feluri de texturi cunoaşteţi voi?
-Ce fel de text, este textul „Cea mai frumoasă dorinţă”?
-Din câte părţi este alcătuit textul şi care sunt ele?
Elevi numiţi textul împărţindu-1 pe părţi.
-Cum vă gândiţi voi, a meritat fetiţa cartea, sau nu? De ce?
(Patru elevi povestesc înaitea clasei textul, continuând aceea ce a început pecidentul.)
-Elevi, dar voi încă mai aţi avut pentru acasă de scris cea mai frumoasă dorinţă a voastră...
(Copiii îşi citesc dorinţele, colegii le ascultă atent, le apriciăm împeună şi ne dăm părerile a cui a fost cea mai frumoasă şi cea mai interesantă dorinţă. învingătorul primeşte drept pemiu, o carte de poveşti.)
HI. Minuta fizică.
Elevii se scoală în picioare şi efectuază câteva exerciţii de gimnastică. Apoi cântăm împeună o strofa din cântecul „Mama”
Eu din lumea toată, toată la-la-la
Aş cunoaşte-o dinr-o dată,
📷Eu şi-n somn o ştiu pe mama,
Are buze dulci ca poama.
Elevii se aşază şi ghicesc 2 ghicitori.
1 )Dulce, dulce e ca poama Cine coace pâine...?
(mama)
2) Parcă-i soarele în casă,
Ea ne-a legănat.
Pe noapte cu lună Ea ne-a mângâiat...
Cine este...?
(mama)
IV. Tema nouă: întâlnire cu mama. N.Labiş
(se aude o melodie uşoară, lină, încetă)
S-au scris despre tine duioase poveşti,
📷S-au scris Poezii ce-au rămas neuitate- Căci tu, cea mai dragă fiinţă-ntre toate,
Al vieţii triumf pe pământ împlineşti.
Tu eşti bunătatea ce roze ne-mparte Eşti pomul cu muguri şi creanga cu flori.
Eşti gândul ce-alină şi dorul ce arde Şi-a nopţii lumină veghind până-n zori.
Cuvintele mele, ar vrea bunăoară, în zori să se schimbe în albi ghiocei,
Şi-n urmele paşilor tăi să răsară Căci, mamă, tu eşti - dulcea mea primăvară
Mereu însoţită drumul anilor mei.
Dragi elevi, cred-că aţi înţeles, tema noastră de astăzi va fi consacrată dragostei faţă de mamă. Mulţi poeţi S-au depus în rânduri de poezii dragostea lor faţă de mamă.
Mama este cel mai apropiat suflet. Ea este aceea ce ne-a dăruit viaţa. Cu mama împărţim clipele de bucurie şi fericire. Cu ea împărţim orele de durere. De la fragida pruncie, până la adânci bătrâneţe, mereu avem nevoie de mamă.
📷Cuvântul „mamă”
Puncii îl zuruie.
Cuvîntul „mama”
Bătrânii âl visează.
Bolnavii îl şoptesc.
Cuvântul „mama”
Orfanii îl lacrimă,
Răniţii îl cheamă O, mamă, mamă!
După cum vedem toţi au nevoie de mamă.Fiindcă ea este soarele ce ne trezeşte în zorii dimineţii,care ne încălzeşte pe parcursul întregii vieţi.
Ea este aceea ce ne aşteaptă zi şi noapte în pragul casei părinteşti ştergându-şi lacima în năframa albă,rugându-se pentru noi în orice clipă.
Mama este icoana căreia se cuvine să ne închinăm cu dragoste.Cât de bune sunt ele,mamele,stimaţi- le,iubiţi-le întotdeauna,pentru noi ele trăiesc pe acest pământ.
Mama tot mamă rămâne Şi la rele şi la bune Te ceartă pe cât se poate,
Dar din suflet nu te scoate.
De-ai greşit, ea te-a iertat,
Te doare că te-a certat?
Tu sărut-o şi-o mângâie Fă-i din lacrimi bucurie.
Elevi, chiar din prima carte pe care aţi citit-o voi aţi întâlnit poezii consacrate mamei.
- Noi de acum cunoaştem un poet ,care a scris foarte multe poezii despre mamă.Una din aceste poezii se numeşte „Mi - e dor de tine mamă”.
- V - aţi dat seama despre care poet vorbesc eu?
- Ce poezii despre mamă mai a scris Grigore Vieru?
- Cine mai doreşte să ne r ecite vre - o poezie despre mamă.
- 📷Elevii, dar eu ştiu că cineva din voi a compus un cântec frumos despre mamă . Haide - ţi s - o ascultăm pe M. Hurjui.
Mama mea e numai una,
Cum e soarele şi luna,
Mama mea e mândră floare Şi - o iubesc, atât de tare.
De e frig, de bate vânt,
Mă-ncălzeşte al ci cuvânt - De e dusă-n depărtare,
Inima de ea mă doare.
De e mama lângă mine - Mie-mi este foarte bine Am în suflet sărbătoare,
Şi-o iubesc nespus de tare.
- Elevi, dar eu încă am rugat pe cineva din voi să scrie câteva rânduri despre mama sa. Adică să pregătească o mică compunere,
în care să fie redată dragostea faţă de mamă.
(Doi trei elevi citesc compunerile)
Bine, copii, astăzi noi am vorbit mult despre mamă, fiind-că astăzi noi vom face cunoştinţă cu un alt poet, care a scris o poiezie foarte frumoasă despre mama sa. Acesta poet este Nicolae Labiş cu poiezia „întâlnire cu mama”. Nicolae Labiş a fost un pot tânăr, care a trăit nu departe de ţinuturile Bucovinei. El s-a născut în România, judeţul Suceava. Toate lucrările scrise de Nicolae Labiş au avut un conţinut trist, de parcă poetul simţea că va trăi o viaţă foarte scurtă. Fiind student la una din Universutăţile din Bucureşti, el a nimerit într-un accident rutier şi viaţa tânărului poet s-a întrerupt. în urma lui au rămas lucrările sale nespus de frumoase şi interesante pline de tristeţe.
Una din acestea lucrări este poiezia „întâlnirea cu mama”, în care poetul ne descrie casa părintească. El de parcă se împarte cu noi cu marea dorinţă de a se revedea din nou cu măicuţa care îl ştepta cu amintirile din dulcea copilărie, cu căţelul care l-a uitat şi-i latră.
a) Recitarea poeziei „întâlnire cu mama”.
b) Elevii citesc odată
poezia în gând.
c) Doi, trei elevi citesc poezia în glas.
d) întrebări la poezie:
1. Cum vă gândiţi, când are loc întâlnirea cu mama?
2. Despre ce îşi aminteşte poetul?
3. Ce sentimente îi provoacă întâlnirea cu mama?
4. Explicaţi cum înţelegeţi următoarele expresii:
„pereţii îmbătrâniţi de ploi"
„palmele uscate ”
„obrazul ars de soare”
„simt mai tăcute parcă şi scările de piatră ”
Toţi elevii citesc câte o strofa din poezie.
- Elevi, este vre-o mama care să nu iubească florile?
Şi noi astăzi avem la tablă înafră de desenele voastre, unde L. Comaniuc a desenat-o pe mama sa şi un buchet frumos pentru ea, mai câtev buchete cu surpriză care tot sunt pentru mamele voastre. Cine doreşte, îşi alege imaginea buchetului care mai mult îi place, răspunde la întrebarea din spatele (imaginii) şi îşi poate lua drept cadou pentru mama imaginea îndrăgită (dacă răspunde coerct la întrebare, dacă răspunsul nu este corect, răspunsul îl dă alt elev)
Ce proverbe ştii tu?Ce este proverbul?
